Brevete de invenție Iancu Solomon (1925 – 1973)

Link la Documentele originale

Pana la 1957 – În propriile cuvinte ale Ing. I. Solomon (din Memoriul de activitate, 1957)

In activitatea mea cu deosebire pe teren, in uzine, ateliere și pe șantiere, eu nu m-am format spre studii teoretice, însă cu atât mai mult m-am remarcat printr-un deosebit spirit inventiv, ceea ce se menționează și în mențiunea de mai sus, ca și în „Apreciere de activitate” dată de Institutul de Energetică.

Ar fi greu, – nici nu posed pentru fiecare din ele acte cu data certă, care să le facă credibile, toate invențiile, unele mai mărunte, altele mai importante, pe care le-am făcut în îndelungata mea activitate și în toate locurile unde am lucrat. In consecință, mă voi limita aici la câteva din cele mai importante, din care unele au avut circulație internațională și pentru care pot prezenta acte doveditoare, spre a nu apărea ca afirmațiuni gratuite.

1. “Schalteinrichtung zur selbsttätigen Zu – und abschaltung eines Transformators oder Umformers” (Switching device for the automatic connection and disconnection of a transformer or converter – Dispozitiv de comutare pentru conectarea și deconectarea automată a unui transformator sau a unui convertizor), brevet de invenție (cu cercetare) austriac 105692 din 25 februarie 1927, pe numele firmei “Oesterr. Siemens-Schuckert Worke” din Viena, cu corespunzătoarele brevete german DRP 524 789, britanic Nr. 109 615 s.a. Că intr-adevăr eu am fost autorul de fapt, dar, ca salariat al firmei sus numite, obligat de a ceda acesteia invențiunile mele, rezultă dintr-o scrisoare a acestei firme din 23.III.1925, prin care mi se cere să verific textul declarației de invenție.

2. “Relais zum Anzeigen von Strorungen in elektrischen Mehrasenznlagen” (Relay for displaying disturbances in electrical multisensors / Releu pentru afișarea perturbărilor în multisenzori electrici) brevet austriac C.P. Nr. 118202 din 25 ianuarie 1930, pe numele meu, căci la acea dată nu mai eram salariatul firmei Siemens, dar achiziționat de către aceeași firmă – din păcate, nu am regăsit actul de cesiune respectiv. Este de la sine înțeles ca, la data de azi, ambele invențiuni de mai sus ar părea depășite, dar la vremea lor, acum 30 de ani (NR: la data memoriului), ele au însemnat rezolvarea originală și interesantă a unor probleme importante.

3.  “Alimentarea cu păcură a motoarelor Diesel, descrisă în publicațiile citate mai înainte, a constituit o invențiune foarte importantă a mea pe plan mondial, valabilă și la data de azi, procedeul imaginat și elaborat de mine devenind sistemul clasic pentru alimentarea cu combustibili grei, îndeosebi cu reziduurile de la distilarea petrolului, a motoarelor Diesel fixe si marine, și intrat ca atare in literatura curentă – de exemplu in recent apărutul manual “G.I. Rossievschi – Centrale electrice cu motoare de ardere internă”, traducere din limba rusă, București, Ed. Tehnica 1957, in care cele expuse in aceasta problemă, pag. 168-175, sunt in esență metode indicate de mine.

Publicarea prematură a raportului meu respectiv – de altfel nu mi-am dat eu singur seama la început de noutatea și importanța invențiunii mele – au împiedicat ulterior brevetarea ei, lipsindu-mă astfel de foloasele materiale ce mi s-ar fi cuvenit, dar recunoașterea morală nu mi-a lipsit.

Intr-adevăr, in nenumărate publicațiuni române și străine, sistemul indicat de mine spre alimentarea cu combustibili grei și ieftini a motoarelor Diesel a fost relevat in mod deosebit, el fiind încă menționat în publicații din ultimii ani (adică, publicat în 1933 și încă menționat în 1957). Specialiștii de la cele mai renumite fabrici de motoare Diesel au venit la Piatra Neamț spre a vedea și studia instalațiile mele respective iar eu însumi am fost solicitat pentru elaborarea multor proiecte.

Voi menționa aici numai câteva din publicațiile și scrisorile respective:

In “Buletinul A.G.I.R.”, Nr. 10 din octombrie 1934, intr-un articol de I. Ganitchi, intitulat “Politica fiscală și economică a petrolului”, procedeul meu spre alimentarea motoarelor Diesel cu păcură este citat (pag. 155) printre “invențiile originale românești, cari din punct de vedere tehnic reprezintă un succes extraordinar”.

Soc. de Gaz și Electricitate pentru uzina ei electrică Filaret, Uzinele Chimice Române, Stația de Radioemisie Bod, Soc. Națională de Gaz Metan și-au trimis inginerii lor la mine sau mi-au cerut indicațiuni, uzinele electrice Iași, Bacău, Botoșani, Pitești, Fabrica de Hârtie Letea, Uzinele Izvoranu ș.a. au fost atunci transformate pe păcură după procedeul meu și in parte după proiectele mele. Ca exemplu anexez scrisori de la Soc. De Gaz Metan si de la Uzina Electrică Pitești.

Dintre fabricile străine care și-au trimis delegații lor menționez Uzinele Lang din Budapesta și alăturez scrisoarea lor din 16 martie 1937, prin care se recunoaște deschis superioritatea procedeului meu asupra celor anterioare.

In revista franceză “La Metallurgie”, Nr. 1 din 1934, pag. 40, o fabrică franceză de centrifuge își face reclamă citând realizările mele respective. Până în Africa a ajuns vestea acestei realizări românești, așa cum se vede din alăturata scrisoare din 27 octombrie 1937 a unei întreprinderi de electricitate din Casablanca.

Încă recent de tot, in “Revue Technique Sulzer” Nr. 4 din 1952, intr-un articol intitulat “Résultats obtenus en service avec des moteurs Diesel alimentés en huile lourde”, se menționează pe larg inovațiile mele respective, spunându-se, intre altele: “……c’est justement la que le systeme utilise a Piatra Neamț fut prevue de sa valeur. C’est aussi dans cette centrale que la purification mecanique du mazaut fut poursuivie d’une maniere systematique”.

Aceasta certificare, data de firma de reputație mondială Sulzer, apare cu atât mai interesantă cu cât, în 1930, când am început la uzina Piatra Neamț transformările și funcționarea cu păcură a motoarelor Diesel respective, care erau din această fabrică, numita firmă, pe care eu nu am omis de a o consulta înainte de a proceda la aceste transformări, nu a fost de acord cu ele, și a făcut notificare formală Primăriei „ca declină orice răspundere și își retrage obligațiile de garanție pentru motoarele furnizate de dânsa”.

Intr-un articol mai recent, publicat in aceeasi „Revue Technique Sulzer”, Nr. 2 din 1954, adică după trecerea de 20 de ani de la studiul meu, acesta este încă citat.

Trec peste alte inovații mai mărunte, precum “„Consolidarea stâlpilor de oțel Mannesmann” (in “Buletinul A.P.D.E.”, nu l-am regăsit spre a cita mai precis, inovație aplicată cu mare succes); lămpi pentru iluminat de alarmă executate de către fabrica “Ideal” din Mediaș, Brevet R. Roman Nr. 25.333/1936, de asemenea, in legătură cu iluminatul redus de alarmă s.a. spre a trece la invențiunile făcute de mine in cadrul Institutului de Energetică – și încă nu toate, ci numai acelea pentru care am obținut deja Certificate de autor:

4. “Mutator mecanic pentru invertirea sau redresarea curenților electrici”, Certificat de autor Nr. 41496 / 1957 (NR: Brevet 42147 / 1972)
5. “Redresor mecanic rotativ pentru autoexcitația și compundarea mașinilor sincrone”, Certificat de autor Nr. 41.488
6. “Dispozitiv de microcentrală eoliană in curent alternativ”, Certificat de autor Nr. 41.496 /1957 (NR: Brevet Inventie 47032 / 1966)
7. “Aparat pentru măsurarea automată a trăsnetelor căzute într-o localitate”, Certificat de autor Nr. 41.507
8. “Aparat pentru măsurarea rezistentei prizelor de pământ și a rezistivității solurilor” (altceva decât cele ce s-au menționat deja mai înainte in aceste probleme), Certificat de autor Nr. 41.507 (NR: Brevet Inventie 47038 / 1957)

Eliberarea acestor certificate de autor încă nu constituie, desigur, o dovadă a valabilității și importanței acestor invențiuni. Aș putea arata cu acte ca toate aceste 5 invențiuni, care răspund la probleme actuale, practice și cerute, au fost în mod cu totul pozitiv avizate de către profesori de specialitate din industrie și Departamentele beneficiare, unele din ele fiind și confirmate prin prototipuri experimentale.

Mi-e teamă însă ca specificarea și anexarea atâtor documente a devenit deja obositoare, de aceea mă opresc de a mai menționa și alătura aceste avize (pe care le țin la dispoziție), limitându-mă la o singură lucrare, aceea de sub pct. 7, care a fost menționată in presă și care este totodată prima realizare in lume a unui astfel de aparat.

Mă refer anume la articolul Prof. Răduleț, Directorul Institutului de Energetică, publicat in revista “Contemporanul” din 16 octombrie 1956. În acest articol, intitulat „Problemele Energeticii Românești”, între realizările Institutului de la începuturile sale se relevă, între altele: “…s-a întocmit o prima hartă keraunică a țării, s-au realizat și experimentat aparate de studiu și numărare automată a trăsnetelor care cad într-o regiune…”

In articol nu se dau nume, dar atât “prima harta keraunică” a țării a fost întocmită de mine (in anii 1950/51), cât și aparatul pentru numărarea automată a trăsnetelor care cad intr-o regiune, așa cum se constată din certificatul de autor menționat mai sus.

Problema, care interesează mult geofizica, meteorologia și protecția contra descărcărilor atmosferice a stațiunilor și liniilor electrice, a fost abordată în străinătate, dar, pânăla mine, fără succes. Cel mai recent de către Institutul de Tehnica Înaltei Tensiuni de pe lângă Școala Politehnică din Zurich. Aparatura respectivă, mult mai complicată decât cea realizată de mine, și instalată pentru experimentare pe muntele San Salvadore de lângă Lugano, a fost descrisă într-un articol publicat in „Bulletin de l’Association Suisse des Electriciens”, Nr. 7 din aprilie 1954 (ulterior primei prezentări a studiului meu, care a avut loc in 1953), la pag. 207, cu concluziuni prin care recunosc rezultatele nesatisfăcătoare ale acelui aparat.

Este de aceea regretabil ca Institutul de Energetica fiind silit, prin dispozițiile cunoscutelor HCM, să mă scoată din muncă, această lucrare a fost oprită in mijlocul drumului. Caci această originală și cea dintâi reușită rezolvare a problemei in chestiune ar fi făcut cinste științei românești – așa cum a făcut-o și lucrarea mea din domeniul motoarelor Diesel – iar pe de altă parte, prin fabricarea și furnizarea a multor mii de aparate sau licențe pentru stațiunile meteorologice și atâtea stațiuni electrice din întreaga lume, ar fi adus in țară o însemnată cantitate de devize. Intre timp, este cu totul posibil ca numitul Institut din Zurich, unde se continuă cercetările, să ajungă și el la rezolvarea problemei și să lipsească țara de avansul însemnat pe care l-a avut prin lucrarea mea.

Mă opresc aici, deși aș mai avea și alte realizări de menționat.

Ultima actualizare 2 ianuarie 2022

Paginile acestui website sunt protejate Licența Creative Commons Attribution : Puteți copia și refolosi documentele, cu condiția de a menționa ca sursă acest website: iancusolomon.com (Arhiva Ing. Iancu Solomon)