Încorporat în octombrie 1914 ca ofițer, a fost nu mai puțin de 5 ani și jumătate sub arme, inclusiv doi ani pe front în războiul din 1916–1918 și prizonier în urma bătăliei de la Turtucaia. Ca parte din munca de ofițer prizonier, Iancu Solomon a pus în funcțiune prima centrală electrică din orașul Küstendil (în vestul Bulgariei), oraș relativ mare atunci, dar lipsit total de electricitate; partea bulgară a fost atât de mulțumită încât, la semnarea păcii, i-au propus să rămână în continuare ca angajat civil al municipalității, dar el a refuzat.  A fost demobilizat abia la 10 februarie 1920.

Anii cât a servit în armată nu au fost însă pierduți pentru activitatea și practica sa profesională: începând din anul 1916, a fost mutat la Regimentul de Specialități, servind în țară și pe front la unități de telegrafie fără fir și la proiectoare electrice. Iar apoi, din noiembrie 1918, a fost utilizat la refacerea unor uzine electrice din provinciile eliberate, care suferiseră mari pagube de pe urma războiului. Încă din acele prime acțiuni, s-au manifestat trăsăturile sale de ingeniozitate îmbinată cu voință, organizare și dinamism care aveau să îl caracterizeze de-a lungul carierei: documente publice ale vremii atestă că instalații dezmembrate, avariate, rămase în paragină, au funcționat din nou în numai câteva zile. Pentru a realiza acest lucru în condițiile lipsei aproape totale de dotare tehnică, Iancu Solomon a imaginat metode de încercare a utilajelor și a secțiunilor de rețea, noi scheme de conectare a celor rămase sau posibil de a fi readuse în starea de funcționare.

Astfel, Iancu Solomon și-a început activitatea profesională când era încă militar, la Uzinele de Electricitate și Apă ale orașului Suceava, unde era stabilit Cartierul trupelor care au realizat eliberarea Bucovinei, și unde a fost trimis pentru refacerea și conducerea acestor uzine.

A fost Șef al Uzinelor de Electricitate și Apă ale orașului Suceava aproape un an, între noiembrie 1918 și septembrie 1919. Deși încă foarte tânăr și la primul contact cu practica și cu răspunderea uzinelor de electricitate și de apă ale unui oraș mare, a reușit să refacă și să repună în funcțiune aceste uzine, lucru ce nu se reușise înaintea sa, încă sub regimul austriac, chiar de către ingineri aduși din Cernăuți și Lemberg. Realizările sale sunt menționate într-un Manifest din 27 iulie 1919 al Consiliului Comunal al orașului Suceava (Fig. 5), precum și în alte documente de la primăriile Suceava și Focșani.

Tot în acea perioadă, din partea Regimentului de Specialități, a fost detașat și pentru refacerea Uzinei Electrice Tighina, unde a reușit refacerea și punerea în ordine a instalațiilor uzinei electrice a orașului.

Articol în Monitorul Suceava – Decembrie 1919

Certificate de la Primăria Suceava despre contribuția în perioada cât a lucrat la refacerea orașului după război:

———————–

Următoarea pagină: Contribuția la modernizarea instalațiilor de electricitate și apă din România, 1920 – 1938

————————

Ultima actualizare pagină 2 ianuarie 2022

Toate paginile acestui site web sunt protejate de Licenta Creative Commons Attribution : Puteți copia și refolosi documentele, cu condiția de a menționa ca sursă acest site web: iancusolomon.com (Arhiva Ing. Iancu Solomon)