Activitatea de cercetare științifică. Energia Eoliana

La 1 februarie 1949, Iancu Solomon începe colaborarea cu Institutul de Energetică al Academiei Republicii Populare Române (R.P.R.), unde va desfășura o vastă și intensă activitate de cercetare științifică, pe care a continuat-o, încă peste un sfert de veac, după pensionarea din 1956, până în ultimele zile ale vieții.

La Institutul de Energetică al Academiei a fost în mod succesiv „Colaborator Ştiinţific cl. I”, „Cercetător principal” și apoi „Cercetător Șef de Sector”.

Este semnificativ de menționat, ca o caracteristică generală a preocupărilor sale științifice, faptul că a pornit, aproape de fiecare dată, de la noi idei de analiză și interpretare a unor fenomene și procese fizice, trecând la aparate, dispozitive și metode pentru măsurarea și pentru valorificarea acestor fenomene și procese, dezvoltându-le până la rangul unor veritabile strategii tehnice și tehnico-economice, cu largi și diversificate aplicații și semnificații practice. Pentru promovarea acestor strategii a militat deopotrivă prin insistențele pentru realizarea și experimentarea de prototipuri și prin publicații, în revistele de specialitate din țară și din străinătate, precum și în presă.

Sunt de remarcat, în această perioadă, cercetările privind fizica electricității atmosferice, aparatul pentru numărarea trăsnetelor ce cad într-o localitate, pentru care a obținut Brevet de invenție în 1966, precum și întocmirea, în anii 1950-1951, a primei hărți keraneutice a României, ca instrument care să furnizeze date de dimensionare a instalațiilor electroenergetice supuse acțiunii supratensiunilor atmosferice.

Iancu Solomon spunea, in 1956: „Problema, care interesează mult geofizica, meteorologia și protecția contra descărcărilor atmosferice a stațiunilor și liniilor electrice, a fost abordată în străinătate, dar, până la mine, fără succes. Cel mai recent, de către Institutul de Tehnica Înaltei Tensiuni de pe lângă Școala Politehnică din Zürich”. Din păcate, odată cu pensionarea sa obligatorie la limită de vârstă, în 1956, cercetările lui Iancu Solomon în acest domeniu au trebuit să înceteze, spre marele sau regret: „Această originală și cea dintâi reușită rezolvare a problemei în chestiune ar fi făcut cinste științei românești – așa cum a făcut-o și lucrarea mea din domeniul motoarelor Diesel – iar pe de altă parte, prin fabricarea și furnizarea a multor mii de aparate sau licențe pentru stațiunile meteorologice și atâtea stațiuni electrice din întreaga lume, ar fi adus în țară o însemnată cantitate de devize. Între timp, este cu totul posibil ca numitul Institut din Zürich, unde se continuau cercetările, să ajungă și el la rezolvarea problemei și să lipsească țara de avansul însemnat pe care l-a avut prin lucrarea mea“. Ca și în alte situații, preocuparea lui Iancu Solomon era nu succesul personal, ci beneficiul public.

Cercetările sale în problema conversiei curentului continuu în curent alternativ sinusoidal mono- și trifazat s-au materializat într-un invertor mecanic original, robust și simplu, realizat și experimentat cu foarte bune rezultate și pentru care a obținut Brevete de invenție în 1963 și în 1967. Aceste cercetări au dus apoi, între altele, la elaborarea unor metode noi de măsurare a rezistivității solurilor și de prospecțiune geofizică prin utilizarea unui câmp învârtitor de foarte joasă frecvență injectat în pământ, eliminând, prin aceasta, o serie de dezavantaje ale altor metode similare.  In lucrarea „Măsurarea rezistenței prizelor de pământ cu puntea de curent continuu”, publicată în revista Energetica, Nr. 11/1955, a prezentat noua metodă pentru realizarea acestor măsurători, „cu cea mai simplă punte de curent continuu, lucru irealizabil până la această metodă, din cauza fenomenelor de polarizare”, iar în 1966 a obținut și Brevetul de invenție corespunzător, “Aparat pentru măsurarea rezistenței prizelor de pământ și a rezistivității solurilor“. Totodată, studiul câmpurilor de sisteme trifazate l-a condus pe Iancu Solomon la o nouă idee de releu static de protecție anti bifazică a motoarelor electrice, pe care a brevetat-o în 1966.  Mai târziu, din studiul unor procese termodinamice a decurs un ciclu de lucrări destinate unor procedee și instalații de desalinizare a apei de mare și articole publicate pe această temă, de exemplu în 1968 și care au stârnit interes inclusiv în Noua Zeelandă.

Dar domeniul de predilecție l-a constituit valorificarea energiei eoliene, pentru care a militat cu decenii înainte ca aceasta să devină o preocupare în energetică. Este impresionantă multilateralitatea cu care a abordat și a fundamentat căile de dezvoltare și de valorificare eficientă a energiei vântului. Analiza potențialului eolian al României; analiza fizicii acțiunii vântului asupra instalațiilor eoliene; aparat pentru înregistrarea automată a curbelor clasate ale puterilor cubice ale vântului – pe care le-a demonstrat ca fiind cele mai semnificative pentru potențialul energetic eolian disponibil în ansamblu și într-un amplasament dat; criterii pentru optimizarea tehnico-economică a dimensiunilor instalațiilor eoliene, demonstrând că în cazul respectiv eficiența nu crește monoton cu creșterea dimensiunilor, ci există dimensiuni optime tehnico-economic, prevenind astfel cu clarviziune împotriva tendințelor de gigantism în realizarea instalațiilor eoliene, tendințe care aveau să conducă în următoarele decenii la atât de numeroase și costisitoare eșecuri; soluții de sistem pentru instalații care, în loc să fie perturbate de caracterul variabil al intensității vântului, dimpotrivă, să i se adapteze și să-i valorifice întreaga energie purtată de rafalele de vânt, evitând atât complicațiile constructive oneroase, cât și pierderile de energie la care conduce funcționarea sincronă.

În 1957, Iancu Solomon a depus cererea de brevet pentru două invenții pe această temă, ambele brevetate în 1966: „Dispozitiv de microcentrală eoliană în curent alternativ” și „Microcentrală eoliană în curent alternativ” , iar la Consfătuirea „Electrificarea agricolă și rurală în R.P.R”, ținută la București în 1958, a prezentat lucrările “Contoare anemometrice pentru măsurarea potențialului eolian” și „Electrificări agricole și rurale prin microcentrale eoliene”.

Screen Shot 2022-01-02 at 9.51.15 PM

Solomon Iancu, Electrificari prin eoliană, 1958, Consfătuire – materialul integraș

Material manuscris energia eoliana 28 pg 1959

Screen Shot 2022-01-02 at 9.45.38 PM

Dintre brevetele de invenție ale ing. Iancu Solomon legate de activitatea de cercetător științific.

Link la pagina Brevete de invenție Iancu Solomon (1925 – 1973)

Prin cercetările efectuate, inginerul Iancu Solomon a lăsat o concepție închegată privind utilizarea energiei eoliene cu precădere prin instalații numeroase de dimensiuni moderate, funcționând cu turații liber variabile în funcție de viteza instantanee a vântului și acționând pompe prin ax electric (pentru irigații, desecări sau pentru acumulări hidroelectrice).

Preocupările legate de energia eoliană au continuat mult după pensionare, ca și efortul de a-și împărtăși cunoștințele: într-o scrisoare din 1976, deci la zece ani de când Iancu Solomon se pensionase, directorul general INCREST (Institutul Național pentru Creație Științifică și Tehnică), Dr. Ing. C. Teodorescu, îi mulțumește lui Iancu Solomon pentru scrisoarea trimisă despre energia eoliană, care „a stârnit un interes deosebit”, pentru studiul „O veche-nouă sursă de energie – energia eoliană”, și pentru „amabilitatea de a primi pe delegații noștri și de a ne oferi materiale bibliografice rare sau unice pentru a fi multiplicate și folosite în cadrul institutului… precum și pentru oferta de a copia și alte studii și articole pe care ni le puteți împrumuta”.

Din păcate însă și spre marea sa dezamăgire, la 30 septembrie 1956, Iancu Solomon este obligat să se pensioneze pentru limită de vârstă, la doar 65 de ani, în urma unei noi legislații a muncii – o a doua lovitură de context istoric dată carierei sale. Cu toate acestea, cel puțin 12 din cererile sale pentru brevet de invenție au fost depuse după pensionare, a continuat să publice și să participe la conferințe și consfătuiri și și-a continuat activitatea de cercetare științifică, în limitele impuse de noua sa situație.

Cu prilejul instituirii „Zilei Energeticianului”, în 1972, lui Iancu Solomon i s-a conferit „Ordinul Muncii”.

Revista Energetica 1975 Nr. 11-12 – Conferința Energeticienilor – Cuprins prezentări

Ultima actualizare pagină 2 ianuarie 2022

Toate paginile acestui site web sunt protejate de Licenta Creative Commons Attribution : Puteți copia și refolosi documentele, cu condiția de a menționa ca sursă acest site web: iancusolomon.com (Arhiva Ing. Iancu Solomon)

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s